Pentru voi, astăzi, o postare despre situația coronavirusului în România. Nu voi intra în opinii personale legate de pericolul căruia suntem expuși, pentru că nu am competența necesară pentru a emite astfel de păreri. Dar ceea ce vă pot spune sigur e că ne-ar fi fost mult mai bine dacă am fi fost toți poliamoroși.
Păi ia gândiți-vă că eu aș fi un oarecare ofițer MAI, întors din vacanța în Israel făcută alâturi de amantă. Îmi dau seama că s-ar putea să fiu infectat, dar nu simt nevoia să ascund, pentru că eu și soția, fiind poli, ne cunoaștem amanții fiecăruia. Soția ar fi știut că am mers în Israel și m-am simțit bine cu amanta și s-ar fi bucurat pentru mine. Poate chiar ea s-ar prinde că aș putea fi infectată, că, na, mă știe bine și mă iubește, mai ales că nu trebuie să mă suporte doar ea în toate vacanțele. Mai dă și pe la alții frustrările inevitabile din orice relație de lungă durată, așa că suntem chiar apropiați, în ciuda celor 30 de ani de commitment.
Soția m-ar fi îndrumat să merg pentru a fi testată, și ar fi încurajat-o și pe amanta mea să facă la fel și am fi avut câteva zeci de cazuri în minus pe teritorului României. Dar ia gândiți-vă câți alți români vor mai “uita”, în mod convenabil, să-și menționeze partenerii iliciți din lista de persoane cu care au luat contact. De unde eu nu pot trage decât concluzia că non-monogamia etică salvează vieți și ar trebui îmbrățișată de cât mai mulți români. Dacă nu de dragul iubirii libere, măcar de frica coronavirusului. Și voi, care vă gândiți că noi, cu poliamoria, stăm numai pe la orgii, când noi suntem ocupați să salvăm vieți!
