O despărțire e ceva adesea trist și măcar pentru că e finalul unui capitol din viața ta, oricât de lung sau scurt a fost. Dar există metode de a face despărțirile mai ușor de gestionat pentru toți cei implicați. Eu, dintotdeauna, am preferat transformarea relațiilor și nu abandonarea lor completă. Și mereu am reușit să mă gândesc cu drag la momentele petrecute cu persoanele din viețile mele trecute. Poate nu chiar imediat, dar are și nostalgia un loc al ei.
Noi suntem învățați să gândim în alb și negru: persoana asta e bună, persoana asta e rea, iar eu nu vreau decât persoane bune în viața mea. Dragostea în lumea monogamă conține genul ăsta de ruperi complete care nu onorează locul pe care l-au avut oamenii în viața ta. Genul de despărțiri dramatice unde hainele fostului zboară pe geam, ne împărțim prietenii și farfuriile din bucătărie pe jumătate și nu ne mai vorbim deloc. Dar, cu contribuții bune sau mai puțin bune, cei care ne sunt alături multă vreme, ne învață, ne transformă, ne influențează. Lumea și viețile și personalitățile oamenilor sunt mult mai complexe de alb sau negru.
Am auzit o chestie foarte mișto și anume că idea de ex, e un X, care taie oameni din viață. Dar de ce să îi tai complet, când poți să le recunoști contribuția, așa cum a fost ea. Cea bună ne-a făcut mai buni. Cea mai puțin pozitivă ne-a ajutat să creștem ca oameni, să învățăm despre noi. Și de ce să nu ne gândim la contribuții viitoare, chiar dacă nu mai putem continua o relație romantică?
Mi se pare mult mai corect să admit că de cele mai multe ori nu există persoană rea și persoană bună în relații. Există incompatibilitate între personalități, aspirații, dorințe și nevoi. Și nimeni nu se face vinovat de o asemenea situație. Ea pur și simplu este. Și eu aleg să vin și să spun: da, te apreciez ca om, dar nu pot avea o relație romantică / erotică / emoțională cu tine. Hai să vedem dacă putem fi altceva.
Și asta pentru că relațiile cu ceilalți nu sunt un bloc uniform de ceva. Adesea ele îmbină multe aspecte, chiar dacă suntem educați să le vedem ca pe un “lucru” ori bun ori rău. Dar nu se întâmplă de multe ori ca iubitul să-ți fie și prieten? Sau poate e partener de afaceri. Poate e omul cu care îți place să te joci Minecraft😛 Nu trecem toți prin momente în care poate atracția sexuală e mai mică, dar cea romantică este foarte intensă? Sau când intimitatea e foarte mare, deși pasiunea nu mai e chiar ce era?
Tipul ăsta de gândire în despărțiri mă ajută și pe mine să îmi analizez comportamentul, nevoile și dorințele în relații. Chestie care poate să fie mult mai dificilă dacă te gândești: nu a mers că ălalalt era un nenorocit. Și îmi face ieșirea din relații mult mai ușor de gestionat din punct de vedere emoțional, pentru că simt că ies cu un plan mai bun pentru relațiile viitoare, chiar dacă situația actuală nu e ideală.
Astea fiind spuse, există oameni toxici, cu probleme pe care noi nu le putem rezolva. Când te găsești într-o situație de abuz emoțional / fizic, atunci cea mai bună cale poate fi ruperea completă a relației și terapie pentru a te ajuta să treci peste trauma suferită. Există conceptul de no contact pentru oamenii care nu pot fi gestionați într-un mod sănătos.
