Poate mulți dintre voi se întreabă cum funcționează practic treaba asta cu poliamoria. Ai mai mulți parteneri cu care împarți relații de iubire, dar ei acceptă treaba asta? Se cunosc între ei? Se plac? Se urăsc? Mergem împreună în vacanțe? Facem sex în trei sau în cinci sau în opt?
Nu e obligatoriu ca în toate relațiile poliamoroase sau în relațiile deschise ca diverșii parteneri să se cunoască între ei. Asta ține de nivelul de confort al fiecărui om implicat. Unii visează să locuiască într-o casă imensă cu toți partenerii și cu partenerii partenerilor. Alții preferă să țină fiecare relație separată, cu minime interacțiuni între partenerii pe care îi iubesc. Sunt și persoane care preferă modelul “don’t ask, don’t tell” (“nu mă întreba, nu îți spun”) în care toată lumea știe, de principiu, că există și alți parteneri, dar nu doresc să afle niciun fel de detalii despre ei sau despre ce se întâmplă, unde și când.
Orice opțiune de pe acest spectru e perfect ok atâta timp cât funcționează pentru cei implicați. În ceea ce mă privește, nu e important pentru mine ca partenerii mei să devină BFFs și să-și declare dragoste eternă, dar îmi doresc măcar să facă cunoștință unii cu ceilalți și să se poată tolera în situații sociale unde s-ar putea întâlni.
Am avut mare noroc că cei doi parteneri actuali ai mei se înțeleg foarte bine. De fapt, se înțeleg atât de bine, că atunci când petrec timp împreună, uită amândoi de mine și încep să vorbească despre update-uri pentru diverse device-uri, despre monitoare și porturi USB. Se pare că dragostea de tehnologie îi unește chiar mai puternic decât dragostea pentru mine.
Dar lăsând gluma la o parte, e minunat că pot ieși cu amândoi la o masă sau într-o mini-vacanță sau la un film. Din punctul ăsta de vedere, mă consider extrem de norocoasă. Și, sexual, am mai avut parte de experiențe cu diverse combinații de parteneri și toate au fost absolut minunate. Dar nu acesta este motivul pentru care formez relații de lungă durată cu mai mult de o persoană. Și, dacă nu ar exista niciodată threesome-uri sau moresome-uri, nu aș considera că am pierdut ceva sau că ceva îmi lipsește. Pentru că poliamoria nu e doar despre sex, ca să o parafrazez pe Minx de la PolyWeekly, prezentatorul meu preferat pe teme de poliamorie.
Sper că acest articol v-a mai răspuns unei dileme legate de relațiile alternative și, nu uitați, dacă aveți întrebări, mi le puteți trimite prin formularul de contact. Eu voi încerca să răspund sincer și deschis oricărei dileme.
E drept că suntem tare formați într-un anume fel și asta ne amprentează existența. Chiar și cei ce încearcă relații poliamoroase, din cauza modului în care au fost crescuți, dacă nu au o cantitate ok de dezvoltare personală, nu fac față și intră în încurcături mari.
Cazul tău e fericit, felicitări. Însă am auzit multe povești triste. Asta ne provoacă la dezvoltare să știm bine ce e cu noi și în acest fel să ne implicăm în anturaje cântărite bine.
Da, dezvoltarea personală e foarte importantă și joacă un rol indiferent de tipul de relații în care alegem să ne implicăm, dar și dacă alegem să nu ne implicăm în relații. Pe de altă parte, dezvoltarea personală, cu ajutorul unui terapeut pregătit pentru a ne ajuta, nu este un capăt de linie. Și nu e obligatoriu să fii într-un anumit punct al dezvoltării tale pentru a merita iubire, afecțiune sau a încerca orice tip de relație. Noi toți suntem un șantier în lucru și e ok să acceptăm asta, să fim îngăduitori cu noi și cu alții și să muncim, cum putem pentru a ne îmbunătăți. 🙂