Toată viața mea am auzit bărbați întrebându-se sau întrebându-mă: ce-și doresc femeile? Mi s-a spus că femeile sunt mai sensibile, mai calde, că toate femeile au un instinct natural care le dictează dorința de a avea copii. De cele mai multe ori am dat din cap și am mers mai departe pentru că lupta nu merita. Atunci când mi s-a atras atenția asupra comportamentelor negative pe care le afișează multe dintre femei, am stat și am ascultat.
Așa am aflat că femeile pot și ele produce daune serioase în alți oameni. Și că au propria contribuție în a propaga idei nocive și sexiste. Am încercat să înțeleg perspective multiple și am câștigat mai multă empatie. Am observat și am auzit cât de dăunătoare pot fi rolurile tradiționale de gen pentru absolut toată lumea, indiferent de gen.
Și acum se discută online, la televizor, în articole publicate despre comportamente nocive ale bărbaților. Se discută despre hărțuire, violență, agresiuni sexuale. Eu discut despre hărțuire, violență, agresiuni sexuale. Comise de bărbați. Discut despre comportamente nocive ale bărbaților. Cred că toți bărbații, de pretutindeni se comportă așa? Nu. Vreau să cred că marea majoritate a persoanelor care discută aceste probleme nu cred lucrul ăsta. Cred că femeile nu au capacitatea de a se comporta în aceste moduri nocive sau în altele? Absolut nu. Femeile pot hărțui, agresa, comite acte de violență în societate, împotriva partenerilor de viață și împotriva familiilor lor.
Ceea ce cred e că avem o problemă socială și culturală cu tiparele de gen considerate ca acceptabile în ziua de azi. Ele sunt mult mai bune decât acele tipare de acum zeci de ani care spuneau că femeia nu va avea drept de vot sau drept de proprietate. Da! Dar mai e încă mult de lucrat. Mult. Cred că, indiferent de genul cu care te identifici, poți fi o victimă a acestui sistem. Pentru că el nu ține cont de individualitatea fiecăruia, ci încearcă să ne taie pe toți în aceleași două forme ușor digerabile: bărbați, femei, femei masculine, bărbați efeminați, fete băiețoase, băieți slabi.
Dar mai cred și că există grupuri care sunt mult mai des și mai brutal victimizate de felul în care suntem învățați că trebuie să ne comportăm ca femei/bărbați. Adesea sunt femeile, persoanele gay, persoanele trans, persoanele care nu se identifică cu niciunul dintre cele două genuri. Cred asta pentru că sunt femeie? Vreau să cred că nu. Vreau să cred că e pentru că asta spun cercetările sociologice. Acelea care ne arată că 25% dintre viitoarele femei sunt “agățate” pe stradă înainte de vârsta de 14 ani.
Și, când atâtea mărturii, cifre, încercări de a purta o discuție constructivă se lovesc de #notallmen, simt o cruntă dezamăgire. Nu pentru că nu e adevărat. E adevărat. Not all men. Nu toți bărbații sunt abuzatori. Nu toți bărbații violează. Nu toți bărbații sunt agresori și nu agresați. Dar prea mulți sunt. Și nu sunt pregătiți să asculte. Nici ei și nici aceia care nu au comportamente toxice. Nu stau să asculte că masculinitate toxică nu spune că a fi bărbat e toxic, ci că anumite comportamente care sunt încurajate în bărbați sunt nocive. Discuția despre viol, abuz, violență, hărțuire, pălește instant în fața ofensei resimțite de bărbați. Dar nu toți bărbații, e important de menționat. Pentru că a spune “bărbații” și nu “o majoritate de x% dintre bărbați, dar cu siguranță nu toți” devine subiectul principal al unei discuții despre violențe în societate. Pentru că a nu le spune bărbaților cum să se comporte e mult mai problematic decât a le spune că educația care îi încurajează să fie agresivi ar putea fi o problemă.
E trist că bărbații (dar nu toți) sunt învățați să nu asculte femeile isterice (dar nu toate) care încearcă să discute subiecte importante care abia acum au ajuns pe ordinea de zi socială. Pentru că e esențial ca discuția, DACĂ se poartă și CÂND e potrivit să fie purtată, trebuie să fie purtată rațional, ordonat și ne-ofensiv pentru bărbați (dar nu toți) și nu așa cum o poartă feministele (toate), stângiștii (niște snowflakes toți) și SJW-iștii (o insultă în sine).
