În urma unei discuții extrem de interesante avute online, pe tema epilării la femei, mi-am spus că subiectul subrațului neepilat din Berlin e unul numai bun pentru ora 9 dimineața, când scriu aceste rânduri.
Recent am călătorit în orașul vieții de noapte și al petrecerilor nebune, care trebuie să recunosc că nu m-a dat pe spate nici la a doua vizită. Cu excepția a trei elemente notabile. Primul este donerul pe care îl găsești la orice colț de stradă. Am glumit toată săptămâna pe tema: “E normal că Merkel vrea imigranții! Le-a gustat mâncarea!”. A doua chestie impresionantă a fost graffiti-ul cu Donald Trump purtând ball gag, pe care, din nefericire, nu am avut prezența de spirit să-l fotografiez.
Iar ultima chestie pe care am găsit-o impresionantă a fost subrațul neepilat al unei domnișoare dintr-o reclamă la deodorant. Imaginea arăta trei femei cu brațul ridicat. Una avea cristale colorate lipite pe mână și subraț, una era îmbrăcată simplu și se putea vedea un mic tatuaj pe mână, iar una stătea într-o poziție de yoga, cu capul în jos, iar la subraț se putea vedea un pic de păr care arăta neepilat de vreo 4 zile (dacă e să mă iau după rata de creștere la mine). Nu era nici un păr de subraț natural and wild, nu era nici un subraț proaspăt epilat.
Și cred că asta m-a uimit cel mai tare. Era un subraț de banalitate cotidiană pentru orice femeie. Era o ilustrare a ceva ce sigur i s-a întâmplat oricărei femei: să ai câteva zile în care nu ai niciun chef de lamă. Și o să vă întrebați (îmi imaginez eu): “Și ce mare lucru?”. Sincer, pentru mine a fost. Faptul că am văzut pentru prima oară, într-o reclamă pe stradă, ceva ce reflectă realitatea femeilor, ceva ce prezintă această realitate ca pe ceva normal, nu ceva de ascuns sub bluze cu mâneci lungi, m-a făcut să mă opresc. Cred că e reclama pe care am privit-o cel mai îndelung în ani de zile. Pentru că suntem obișnuite cu ideea că părul de pe corpul femeilor e ceva ce ori trebuie eradicat, ori dacă nu se poate elimina, trebuie ascuns. Pentru că am simțit mereu presiunea comentariilor legate de cât de nespălată sau neîngrijită este o femeie neepilată. Pentru că am ieșit vara în tricou, deși aveam chef să port un maieu, gândindu-mă că mă apuc de bara din autobuz și o să scârbesc lumea cu părul meu crescut de 3 zile.
Și pentru că e prima reclamă care mi-a vorbit de multă vreme încoace și am simțit că mă înțelege pe mine ca om, vă spun, fără nicio rușine, că era o reclamă la un deodorant Dove și că eu de acum îl voi cumpăra mai des.
Ce risipă de resurse pentru fascismul cotidian al “idealului feminin”… Cine ar fi crezut ca 4 zile de drepturi si libertati devin o lupta pe baricade cu sin.ele si cu mutrele dezaprobatoare ale celorlalti? Nu eu, din pozitia mea de privilegiat…
#joslama
Lupta aceea există tocmai pentru că există permanent în conștientul feminin ideea că fiecare bucățică din corpul ei e mereu atent studiată și, ca să fie considerată o femeie ”adevărată” (din aia îngrijită, elegantă, dezirabilă), trebuie să treacă testul ochiului public. Și oricât ți-ai propune să nu-ți pese, nu poți scăpa de judecata altora în orice mediu public. Chiar dacă nu îți e adresată ție judecata, o vezi mereu îndreptată, ca un deget dezaprobator, către alte persoane, în majoritatea lor covârșitoare de sex feminin.
Personal mi se pare cu adevărat excitant părul de subraț sau pubian la o femeie. Mai ales la o femeie cu stil. Poate pentru că îmi plac imens contrastele. Dar oricum găsesc asta foarte sexy. O neglijență de genul acesta mă atrage. Societatea creează norme diverse dar nu e neapărată nevoie să mergem pe ele.
Inclusiv faptul că pe tine te atrage neepilatul ca formă de ”neglijență” e încă o dovadă a presiunii care se pune pe femei în legătură cu acest subiect, la fel ca și cu multe altele. Chiar și pe tine acest aspect te atrage pentru că îl vezi ca pe o dovadă de neîngrijire a femeii. Ori eu cunosc multe femei foarte îngrijite care refuză să se epileze.